Privire de copil

Cine crede-n zbor, e stăpân pe zare.

La multi ani, Alina sufletului meu

La multi ani om drag ce-mi esti!
Ai aparut in viata mea cand treceam prin momente grele, sufleteste vorbind. M-a motivat pofta ta de viata, curajul, puterea de a trece peste greutati, devotamentul si deschiderea spre nou.
Te-am iubit din prima clipa cand ne-am cunoscut si am sa te iubesc pentru totdeauna. Iti apreciez sufletul de copil, ranit de prea multi, zambetul cald, frumusetea si feminitatea. As fi vrut de mult ori sa te imbratisez, dar distanta nu mi-a permis sa fac asta. Dar tu fiinta serafica ai fost tot timpul acolo, cu gandul si cu sufletul alaturi de mine. Cand am plans mi-ai fost alinare, cand am ras si am fost fericita, ai fost si tu, te-ai bucurat pentru mine. Am gasit la tine calitati si principii dupa care am inceput sa imi ghidez si eu viata. Esti un exemplu demn de urmat! Mi-ai oferit multe, printre care si prietenia ta!

Iti multumesc…pentru ca mi-ai permis sa te cunosc si sa ma enumar printre prietenele tale. Pentru ganduri bune, pentru emotii, pentru cuvinte calde si sincere, pentru trairi, pentru lectiile invatate, pentru zambete, pentru povesti, pentru tot ce ai adus bun in viata mea, pentru ca m-ai schimbat si pentru ca existi! Iti multumesc pentru toate acestea si pentru inca un infinit de lucruri!

Esti un miracol! O incantare! O adiere, un zambet, un cantec, o poveste, un val ce aduce naufragiatii la mal, o ploaie ce hraneste pamantul, o raza de soare ce incalzeste trupul!- Hornoiu Gabriela

Atunci cand nu-mi gaseam echilibrul in aceasta lume haotica, tu mi-ai raspuns cu anumite cuvinte si m-ai facut sa vad viata cu alti ochi. M-ai gasit de multe ori trista, ranita, dezamagita, lovita, ingandurata, melancolica, cu ochii plini de lacrimi… Mi-ai spus: ” Tu ești un copil tânăr si frumos, tânăr pe dinafară, tânăr pe dinăuntru, crud. Tu, nu numai că nu ai voie, nu ai dreptul să fi tristă, melancolică, abătută, strâmtorată, dezamăgită, plânsă, rănită! Tu ești un copil care trebuie să zâmbească în orice moment, să râdă din suflet, să trăiască fiecare clipă adolescentină căci toate acestea nu se vor întoarce!” Din Jeremy Schwartz mi-ai scris “Viaţa e preţioasă. Viaţa e fragilă. În clipa asta eşti, în clipa următoare te-ai dus. Fiecare clipă trebuie stoarsă de tot ce se poate da, fiindcă nu ştii niciodată când se va lăsa cortina.”

M-ai gasit plangand dupa prietenul meu si mi-ai spus: “Prietenul cel mai bun poate rămâne prietenul cel mai bun o viață întreagă sau prietenul cel mai bun, poate pleca după un timp oricâte amintiri si sentimente va leagă. Așa e legea firii. Dacă va rămâne, va fi o binecuvântare. Dacă va pleca și deși sună ciudat, poate fi totuși o bucurie căci tu față de alții ai avut în viața ta un om minunat, un sprijin, un suflet curat. Asta să te bucure! Toți plecăm la un moment dat. Fie că vrem, fie că nu. Important este să păstrăm vie amintirea locurilor, oamenilor, prietenilor, familiei. Nu contează unde ești, contează că undeva, unde i-ai lăsat și le-ai lăsat, prietenii și amintirile îți sunt sprijin.
“Un prieten e acela care-ți dă libertatea să fii tu însuți.” – Jim Morrison

Cand am plans cu lacrimi amare pentru iubire ai fost acolo si nu m-ai lasat sa cad. Ai avut permanent grija de mine, m-ai motivat si ai facut sa imi fie bine. Iti multumesc si pentru asta! Mi-ai spus: “Prima iubire, rămâne prima iubire, dar nu e ultima și nu cea mai intensă, poate. Într-o zi vei realiza că ai căștigat ceva dar că, pe parcurs, vei câștiga mai mult. O nouă iubire te va face să te simți diferit, să simți că de fapt, niciodata n-ai mai iubit așa. Și această nouă iubire îți va oferii iluzii, deziluzii, iubire, dor, lacrimi, povești, trăiri intense, durere, amintiri. Toate îțî oferă câte ceva și mereu vei simți ceva nou, diferit.”
“‎Nu plange pentru că s-a terminat, zâmbește pentru că s-a petrecut.” – Gabriel Jose Garcia Marquez

La multi ani om minunat cu suflet de copil! Iti doresc sa traiesti mai mult, mai bine si mai frumos decat ti-a fost dat. Sa iei fiecare secunda si sa faci din ea tot ce ai visat vreodata ca poti sa faci in viata. Aduna-ti toate gandurile in tample si fa ce vrei din ele. Esti stapana pe lumea ta. Inchide ochii si zboara, deschide-i si alearga cu propriile-ti picioare si nu te teme de zi sau de noapte, nu te teme de prapastii sau sfarsituri. Cerul i-a daruit omului spre a-i recompensa toate greutatile, trei lucruri: speranta, visul si zambetul…!  Iti doresc sa le ai intotdeaua, sa iubesti mult, sa daruiesti la fel de mult, sa ramai aceasi tu, aceasi Alina pe care am cunoscut-o eu si pe care o iubesc din si cu tot sufletul meu ranit si vindecat de un om ca tine!

Te iubesc, prieten drag!

La raul Piedra am sezut si am plans

In iubire nu exista reguli. Putem incerca sa ne tinem de manuale, sa ne controlam inima, sa avem o strategie de comportament- dar toate astea sunt fleacuri. Inima este cea care hotareste si doar ce hotareste ea este important. Cine iubeste invinge lumea, nu-i e teama ca pierde ceva. Adevarata iubire este un act total de abandon. 
 

La raul Piedra am sezut si-am plans, este  o carte ce ne vorbeste despre curaj si dragoste. Curajul a doi indragostiti de a-si marturisi dragostea cand s-au revazut dupa unsprezece ani. Timpul si viata i-au despartit. Au copilarit si si-au trait adolescenta impreuna. Apoi el pleaca sa cunoasca lumea dincolo de campiile din Soria, devine indrumator spiritual, alegand religia ca refugiu fata de conflictele sale interioare, iar ea pleaca din Soria la Zaragoza pentru a-si termina studiile. In toti anii in care au stat departe unul de celalalt, au pastrat legatura prin scrisori.

Intre timp, pe Pilar viata a invatat-o sa fie puternica si sa isi ascunda sentimentele. In regasirea lor, Pilar are curajul sa faca schimbari fundamentale. Ducea lupte interioare grele cu trecutul sau. Ce se intampla cand timiditatea impiedica o dragoste adolescentina sa infloreasa? Si ce se intampla cand dupa unsprezece ani mai tarziu, destinul ii reuneste pe indragostiti? Din nou impreuna, pornesc pe un drum presarat cu obstacole. Dar langa raul Piedra, incercand sa gaseasca raspuns la marile intrebari ale vietii, cei doi nu-l vor afla decat in si prin iubire.

La raul Piedra am sezut si-am plans, mi-a deschis usile a noi orizonturi si m-a facut sa vad altfel anumite lucruri. Am invatat ca ceea ce e scris sa sa intample, se va intample indiferent de ce ne dorim. Exista un destin care nu poate fi schimbat.

,, In iubire nu exista reguli. “
,, Dragostea ramane. Doar oamenii se schimba.”
,, Iubirea poate fi descoperita doar prin gasul iubirii. “
,, Cine iubeste trebuie sa stie sa se piarda si sa se regaseasca.”
,, Cine e capabil sa-si tina inima in frau, e capabil sa cucereasca lumea.”
,, Asculta-ti mai mult inima.”
,, Sunt in viata lucruri pentru care merita sa lupti pana la capat.”
,, Universul conspira intotdeauna in favoarea visatorilor. “
,, E inutil sa discuti despre dragoste, fiindca dragostea isi are propriu-i glas si vorbeste de la sine.”
,, Daca crezi ca stii ceva, pana la urma chiar stii.”
,, Daca ne iubeste un om, ne iubesc toti. Dar daca suntem singuri, ne trezim si mai singuri.”
,, Lupta pentru cel pe care-l iubesti! ”
,, Amintirile vechi par mai vii decat cele recente.”
,, La sfarsitul fiecarei povesti ne asteapta tristetea.”
,, Toate povestile de dragoste au multe in comun. “
IMG_20141202_212102

 

 

Sub destinul aceleiasi stele

Alege cineva sa fie bolnav? Alege cineva sa sufere? Chiar daca nu se prabusesc, lupta de a-si pastra echilibrul este una dureroasa.

Hazel Grace si Augustus Waters sunt cei ale caror destine se afla sub aceeasi stea, steaua lor fiind cancerul. Hazel mai realista si echilibrata, Augustus mai visator si optimist, se completeaza perfect. Hazel este in faza terminala a unui cancer tiroidian cu metastaze la plamani, dar un medicament miraculos i-a prelungit viata, iar Gus are piciorul amputut tot din cauza cancerului. ,, O durere suprema, cartea preferata a lui Hazel devine in scurt timp si cartea preferata a lui Augustus. Renunta la dorintele lui, pentru a indeplini dorinta ei de a afla niste raspunsuri legate de aceasta carte. Gus, reuseste sa i-a legatura cu scriitorul, in urma multor incercari ale lui Hazel de a comunica cu el, acesta ii spune ca daca vor niste raspunsuri sa mearga in Olanda. Gus, Hazel si mama ei pornesc intr-acolo. Ajunsi la casa lui, constata ca acesta nu-i voia acolo si nici n-avea de gand sa le dea raspunsurile pe care le cautau. Era un betiv, si avea si probleme mintale. Chiar daca pare ca au batut atata drum degeaba, pentru Hazel si Gus, Amsterdam e o bucata din infinitatea lor.

Povestea dintre Hazel si Augustus, ne invata ce inseamna sa iubesti, sa traim la maxim fiecare clipa si sa ne bucuram de fiecare lucru, oricat de mic ar fi el. Curajul, seninatatea si simtul umorului, sunt o adevarata lectie de viata, una dintre cele mai impresionante. Sub aceeasi stea este un amestesc de melancolie, duiosie si umor.

,, Viata nu e o fabrica de indeplinit dorinte. “
,, – De ce ma privesti in felul asta?
                                                               – Deoarece esti frumoasa. Imi face placere sa privesc oameni frumosi si, cu ceva timp in urma, m-am hotarat sa nu-mi interzic placerile mai simple ale vietii.”
,, Poate “Bine” va fi ”Mereul” nostru.”
,, – Ce zici daca te sun cand termin asta?
  – Dar nici macar nu ai numarul meu, a zis.
 – Cred cu tarie ca mi l-ai scris in carte.
 – Si mai spuneai ca nu ne cunoasteam unul pe celalalt. “
,, Uneori oamenii nu isi inteleg promisiunile pe care le fac atunci cand le fac. “
,, Caminul e acolo unde e si inima. “
,, Iubirea adevarata se naste in timpuri grele. “
,, In zilele cele mai intunecate, Dumnezeu ii aduce in viata ta pe oamenii ce-i mai buni.”IMG_20141202_211623
 

Stari de moment

Uneori imi este dor de tot ce a fost frumos vreodata, tentant si nevinovat.  Sunt momente cand imi este dor de prietena mea- copilul drag caruia i-am daruit ceva ce-i va apartine pana la final si pe care il voi purta in gand si in suflet toata viata, de orasul sufletului meu si de frumusetea lui, de oamenii pe care i-am iubit si m-au iubit, de cei care au trecut in nefiinta devreme, de locurile pe unde mi-am purtat pasii copilariei lasand acolo un suflet de copil. Vorbesc tot mai des despre copilarie. Am crescut, asta e clar.

Un teanc de caiete asteapta tacute sa fie rascolite. Sunt mult iubitele copilarieri oracole, prafuite si cu paginile ingalbenite. Stau inchise intr-o cutie alaturi de cartile de colorat, martisoarele primite, scrisorile de la si catre prietena mea, toate au pastrat intact mirosul copilariei. Sunt astazi adevarate amintiri vechi si frumoase, pe care ma bucur ca le am. Cutia mea este plina de amintiri si sentimente peste care timpul s-a asternut. Sa te intorci in trecut e ca si cum ai face o calatorie in timp.

Ma amuz copios de naivitatea de atunci si ma bucur pentru visele pe care am reusit sa mi le implinesc. Rasfoirea acestui caiet ma perinda printre cele mai delicate amintiri. Sunt fericita si ma simt implinita. Imi place zambetul lui adorabil, imi place sa il privesc pe ascuns si ce-mi incalzeste inima cel mai mult sunt imbratisarile de care duc lipsa uneori.

Insa, tot ce-i frumos se termina la un moment dat: si povestile de iubire, si vacanta, si zilele senine, si copilaria. Ramane un gol in inima si uneori te vei alimenta din amintirile frumoase care sunt acum de domeniul trecutului. Nu mai poti reinvia nimic din acele timpuri apuse de mult. Trecutul este un capitol inchis catre care te vei intoarce de multe ori cu un dram de nostalgie si regret, dar multumit ca ai avut norocul sa traiesti acele emotii minunate. Poate le voi mai trai si altadata sau poate vor ramane unice in amintire.

Am gasit rar oameni care sa ma motiveze cu adevarat in viata. Am luat de la ei partile bune si am cautat permanenta sa invat cate ceva. Mama este singura persoana ce detine un control inexplicabil asupra mea si singura pe o care o consider eroul meu. Zambetul ei este curcubeul ce apare dupa fiecare furtuna din viata mea, alungandu-mi altfel orice urma de tristete din suflet.

M-a invatat sa fiu un om bun si corect. M-a invatat ca oamenii sunt trecatori si ca prea putini sunt cei care raman. M-a invatat sa iert si sa uit. M-a invatat sa imi aleg cu grija prietenii si sa fiu selectiva cu oamenii care intra in viata mea. M-a invatat si mi-a spus intotdeauna ca ea orice ar s-ar intampla, va fi acolo! Doar datorita ei astazi cand ma privesc in oglinda vad un om frumos! Mama este omul caruia lacrimile mele i-au secat sufletul si pe care nu de putine ori l-am gasit plangand alaturi de mine.

Mama este inceputul tuturor lucrurilor pe care le-am dus sau nu la bun sfarsit. Mama este acasa al meu- iar acasa este drumul ce duce spre inima celor dragi!

 

Farame de timp

Am lipsit mult. Cu dor pentru cuvinte m-am reapucat de scris. A trebuit sa trec prin multe stari, tristeti, dorinte de duca, nevoia de iubire, ca sa ajung sa trec cu indiferenta peste fiecare lucru acum. Cand ma gandesc la cat de greu a fost atunci, mi se face pielea de gaina. Dar am fost puternica si nu am permis ca ceea ce nu am avut sa ma darame. Parintii mei au fost langa mine simtindu-mi in permanenta starile. A durut, am plans, am oftat, m-am intrebat de ce si cum, dar cand s-a terminat, s-a terminat cu un motiv. Ramane scris aici: Prima iubire ramane prima iubire, dar nu ultima si nu cea mai intensa. Am castigat ceva, dar pe parcurs voi castiga mai multe. Exista un destin si un Dumnezeu care a decis ca drumul nostru sa se opreasca aici. Nu exista fericire de care sa iti amintesti fara tristete, spunea Paler.

Uneori viata isi ascunde magia si arta. Atunci e momentul sa il ascult pe copilul care inca exista in mine.  El intelege momentele magice. Pot sa ii inabusesc plansul, dar glasul nu il pot reduce la tacere. Acest copil a crescut. Mai are de pasit cateva trepte ca apoi sa dea piept cu adevaratele greutati ale vietii. Printre locurile si oamenii de acasa, am ramas tot copil. Un copil ce a descoperit lumea mana in mana cu alti oameni. Unii au plecat, insa mai sunt cativa prezenti  astazi printre gandurile si sentimentele pe care le pune in randuri. Nimic si nimeni nu va reusi sa ma faca sa uit locul unde mi-am julit genunchii la jocurile simple, dar care erau atat de dragi. Locul in care am descoperit prima stea…acasa! Nicaieri nu voi gasi un cer mai senin decat cerul copilariei mele. Aceste minunate lucruri imi pastreaza sufletul de copil…sau copilul din suflet? Acasa am invatat sa-mi construiesc aripi pentru a zbura, acasa am simtit pentru prima data ca pot sa tin in palme zambete, sa mangai un trecut ce este o fundatie puternica a omului de azi.

Ratacind printre povesti de vis, amintiri ca un parfum, franturi din trecut, faramane de timp, imi aduc aminte de copilarie si de prietena mea. Copilul drag pe care l-am iubit cu adevarat-daca un copil poate intelege ce inseamna aceste lucruri.  Ma cuprinde o dulce nostalgie a unui trecut ce l-am lasat demult in urma. Dornica sa transmit mai departe ceea ce stiu, i-am insufltat multe. In ochii mei va ramane acelasi copil care mi-a oferit cele mai frumoase amintiri in cel mai inocent mod.

Ultima perioada de timp am petrecut-o frumos… printre ore de curs, voluntariat, jocuri de logica, carti bune insotite de o cana de ceai cald, filme, studii de caz, plimbari prin parc, oameni dragi alaturi, petreceri, zambete rezultate din alte zambete, imbratisari lungi, revederi cu prietenii, emotii traite la un meci de handbal, dorinta de a-l privi timida, momente de tot felul. Toamna m-a imbatat cu frumusetea ei si mi-a adus multe emotii, multi oameni frumosi, multe reusite, multe lectii, multe amintiri.

,, Am invatat ca trebuie sa ma despart de oamenii dragi cu cuvinte calde, s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vad.
Am invatat ca oamenii iubesc fiecare in felul lor si daca nu te iubesc asa cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubesc din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent de cat de bun este un prieten oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa il ierti pentru asta.
Am invatat ca atunci cand sunt suparata am dreptul sa fiu suparata, dar nu am dreptul sa fiu si rea.
Am invatat ca indiferent de cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cat trebuie, indiferent de consecinte.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca scrisul ca si vorbitul, pot linisti durerile sufletesti.
Am invatat sa iubesc ca sa fiu iubita. “
large

S-a terminat totul

Om drag care mi-ai fost…

Imi amintesc de inceputul drumului in doi, de mormanele de lucruri neterminate si de oamenii pe care i-am lasat in urma fara a privi inapoi, de emotiile pe care le-am avut atunci cand mi-ai recunoscut iubirea, de incertitudinea ca relatia noastra nu va ajunge prea departe, de cei care nu aveau dreptul sa isi dea cu parerea si au intervenit intre noi, dar si de cei care si-au dorit mult ca noi sa fim impreuna si ne-au adus impreuna intr-o zi, de perioada in care ai vrut sa luam o pauza.  Ziua cand ai venit la mine si m-ai imbratisat spunandu-mi ca pleci a fost ziua cand o parte din mine s-a rupt de tine. Nu mi-am putut explica atunci de ce, dar acum imi primesc raspunsuri la multe intrebari pe care timp de doi nu ti le-am adresat nici tie, nici mie, nici noua.  Am tacut si am preferat sa le inchid in mine. Am tacut cand trebuia sa vorbesc. Am trait cu speranta ca intr-o buna zi distanta asta lunga dintre noi nu va mai exista. Am crezut atat de mult in noi si in iubirea noastra…

Ti-am permis sa ma indepartezi de prietena mea cea mai buna, de oamenii dragi alaturi de care am crescut, de toti cei pe care ii numeam amici sau cunostinte. Pentru tine i-am pierdut pe toti si acum poate si  pe prietenul meu cel mai bun. Cand mi-ai spus ca nu mai putem fi impreuna cu motivul ca distanta nu ne mai permite asta, mi-am dat seama ca in tot acel timp in care nu am fost eu langa tine, a fost alta. Te-as fi admirat daca nu ai fi ascuns de mine atatea lucruri si stii catre ce fac referire, iar daca nu stii sau nu vrei sa iti amintesti, o fac eu.  Te-as fi admirat daca ai fi avut curajul sa imi spui in fata ca pentru mine nimic nu mai simti sau nu ai simtit vreodata. Te-as fi admirat pentru multe, dar tu ai facut ca lucrurile sa fie asa.

Imi amintesc perfect fiecare amanunt al relatiei, fiecare moment, fiecare gest, fiecare dezamagire, fiecare lacrima pe care am varsat-o pentru tine sau din cauza ta, fiecare zambet, fiecare cearta, fiecare zi in care nu ai fost acolo sa imi stergi lacrimile sau sa ma imbratisezi, nu am uitat nimic si nu o sa uit vreodata dezamagirile pe care mi le-am primit. Nu suntem prieteni si nici macar amici, suntem doi straini cu un bagaj plin de amintiri comune, placute, frumoase, urate, asa cum sunt, sunt doar  ale noastre, dar  care vor fi ca un fir subtire ce ne va lega inevitabil.  Iti multumesc doar pentru faptul ca ai fost in viata mea si sa presupunem ca m-ai iubit vreoadata. Ai fost inca de la inceput  constient de faptul ca nu vei putea pasi la fel ca mine, ca nu vei tine pasul cu mine si ca vei pleca.

Eu nu pot fi omul la care sa te intorci mereu atunci cand iti e dor, cand esti trist, care te tine legat de trecutul tau.  Nu pot fi acasa al tau doar in anumite momente ale vietii tale,  daca nu pot fi intotdeauna omul la care sa te intorci cu drag, caruia sa ii spui ca ti-a lipsit si ca ti-a fost dor de el, omul in fata caruia sa fii sincer si tu insuti. Nu pot fi pentru tine ca o carte pe care o deschizi doar atunci cand iti amintesti ca ai citit candva un citat, dar pe care nu l-ai retinut. Nu pot fi acolo pentru tine oricand.  Stii bine ca am fost langa tine intotdeauna, cand puteam sa fiu langa altii. Uneori  m-ai alungat, dar am ramas acolo. As fi putut sa plec fara sa ma uit in urma, fara sa imi pese ca poate te ranesc, dar am ramas sa lupt pentru noi, pentru tine, pentru fericirea mea si a noastra. Cand ai fost trist, nu ti-am putut promite ca-ti voi aduce stele sau luna, dar am facut in asa fel incat sa te fac sa uiti si sa fii fericit macar pentru cateva momente ca sa vezi ca lucrurile nu sunt asa cum par intotdeauna.

M-ai dezamagit cu simple cuvinte pe care mi le-ai spus  si pe care nu-mi doream sa le aud de la tine,  prin simple fapte pe care le-ai facut, dar de care nu esti constient nu stiu daca vei fi vreodata,  prin lucruri pe care mi le-ai ascuns, prin faptul ca nu ai fost intotdeauna sincer cu tine si apoi cu mine. Mi-as  fi dorit sa iti fie dor de mine atunci cand nu ne vorbeam si sa nu te avanti intr-un viitor incert alaturi de cineva care nu sti cat timp va fi acolo.  Vreau sa ma convingi ca nu m-ai ranit intentionat, ca nu m-ai amagit intentionat, dar stiu, nu o sa poti sa o faci. Esti constient de raul facut, dar nu ai fost niciodata constient de iubirea mea.  Pozele cu tine, cu mine, cu noi impreuna zambind, cutiutele de cercei, cartea si toate cadourile pe care mi le-ai daruit, sunt inchise intr- o cutie inca de cand ai ales sa pleci.

Sensibilitatea si prietenia ta, au fost pretioase pentru mine. Am reusit sa ma conving ca a fost o adevarata dragoste intre noi, pentru ca desi nu cadeam de acord in multe privinte, reuseam intr-un final sa facem sa ne fie bine. Aminteste-ti de mine ca de singura persoana care ti-a pus sufletul pe tava in mod naiv, ca de sprijinul de care aveai nevoie, dar pe care  l-ai refuzat, ca de singurul om care te-a iubit atat de mult cum nu o va face altcineva vreodata. Fii realist te rog, mediteaza cat vrei asupra vietii tale de cand ai plecat, asupra oamenilor pe care i-ai pierdut involuntar, asupra celor care sunt acolo si nu uita ca ai fost dezamagit de acea lumea pe care o credeai roz, pune-ti intrebari, ofera-ti raspunsuri, dar cauta sa fii cat mai sincer cu tine si cu sufletul tau.  Nimic nu pare al multumi asa cum isi doreste, asa cum se multumea cand erai acasa. Da, vorbesc de sufletul tau!

Nu mi-am permis sa trec neobservata.

Nu imi pare rau pentru nimic, doar pentru ceva ce am pierdut definitiv. Inima!

 

 

Ganduri, oameni, sentimente, locuri

Melancolia mi-a patruns subtil sufletul. M-am trezit la fel de trista cum am adormit gandindu-ma ca azi e ultima zi de vara. In mare parte am reusit sa fac ceea ce mi-am propus inca de la inceput, dar as fi putut face mai multe. As fi putut sta mai multa singura la locul meu de liniste, mi-as fi putut asculta mai mult sufletul, as fi putut medita mult mai mult asupra lucrurilor din viata mea, as fi putut trai mai intens dulcile nostalgii, as fi putut merge mai des sa admir apusul soarelui, as fi putut petrece mai mult timp cu oamenii dragi, as fi putut citi mai mult, as fi putut fi mai des acolo pentru cei care ma cautau si  care aveau nevoie de o discutie cu mine sau de o vorba calda venita din partea mea, as fi putut privi cerul din multe locuri, as fi putut merge la mare, as fi putut admira mai mult frumusetile  naturii, as fi putut asculta mai mult de pe malul Oltului cantecul greierilor sau al broscutelor caci iubesc tare mult sa fac asta, as fi putut zambi mai des, as fi putut sa ma indragostesc din nou, dar prima iubire imi arde in suflet si-mi va ramane pentru totdeauna imprimata pe peretii inimii, as fi putut sa visez si sa imi doresc mai mult, as fi putut sa-mi imbratisez  prietenul cel mai bun mai mult, as fi putut….Acum profit mult de faptul ca inca mai sunt acasa, ca sunt langa parintii mei, langa oamenii dragi, la locurile natale, langa prietenii mei, aproape de copilarie si de cerul meu de acasa care imi ofera liniste sufleteasca. Nicaieri nu se vede cerul mai frumos decat acasa.

Mi-am dezamagit prietenul  si am trecut peste cuvantul lui. Am gresit fata de el. Totul putea sa fie altfel.  Nu e nimeni de vina pentru asta, doar eu ca am fost incapatanata si nu am ascultat ce mi s-a spus.  Am facut ceea ce am simtit la momentul respectiv, dar nu m-am gandit ca as putea dezamagi sau rani pe cineva si cu atat mai mult pe prietenul meu. Nu e nimic de facut, lucrurile se vor aranja si va fi bine. Nu s-au schimbat prea multe. Suntem aceiasi prieteni, impartim aceleasi amintiri, respiram acelasi aer, suntem mereu acolo unul pentru altul. Stiu ca daca l-as suna sa ii spun ce am pe suflet nu mi-ar intoarce spatele, ci m-ar asculta cum a facut-o mereu si asta ma motiveaza sa merg mai departe si sa cred cu tarie ca va fi bine. Nu il gasesc intotdeauna in dreapta mea, dar il gasesc intotdeauna in sufletul meu. Ma intrebam intr-un articol anterior daca s-a asternut praful peste legatura noastra si peste sentimente. Acum imi pot raspunde clar la aceasta intrebare fara nicio ezitare. Nu s-a asternut si nu se va asterne vreodata. Sunt realista si privesc si partea plina a paharului, dar si fundul. Orice s-ar intampla nu ne vom pierde niciodata definitiv. Ne leaga multe amintiri, multe locuri, multi oameni, multe melodii, multe momente, multe povesti, multe dureri, multe zambete, atat de multe incat daca cineva ar incerca sa mi le ia, as ramane doar cu un suflet pustiu si gol. Pentru mine el inseamna enorm de mult, atat de mult ca nu-mi pot spune in cuvinte sentimentele. Uneori raman fara cuvinte in fata sentimentelor si trailor.

De ceva timp ma tot gandesc la momentul cand o sa plec. Ma simt tot mai presata de timp caci vad in fiecare zi cum  trece ca nebunul, fara sa ii pese de cineva sau de ceva. Astept sa plec, sa ies din aceste cercuri ce nu-mi permit sa fac ceea ce vreau,  sa cunosc oameni si povesti noi, sa privesc cerul dupa meleaguri necunoscute, dar care sa devina locurile mele de liniste, sa ma dezvolt personal asa cum imi doresc si cum isi doresc si cei dragi sa ma vada. Traiesc cum stiu momentele din liceu, dar nu asa cum ar trebui, insa imi vor lipsi peste catva timp. Imi va fi dor de cei mai dragi oameni, de parintii mei, de familia mea, de locurile natale, de Oltul meu unde ma retrag de fiecare data si imi ascult sufletul, de unde imi iau liniste, de strazile pe care mi-am julit genunchii si m-am jucat ani la rand cu cea care mi-a fost cea mai buna prietena, de tot ce inseamna acasa!

E frumos ceea ce simt acum, e frumos trecutul pe care nu am stiut cum sa-l traiesc, sunt frumoase amintirile pe care le-am adunat ani la rand. Sunt frumoase toate lucrurile din viata mea, chiar daca uneori ma lasa invaluita de regrete si tristete si le vad doar pe cele urate, stiu ca sunt mai multe frumoase si bune. Am speranta pentru viitor si cateva vise ce sper ca mi se vor indeplini si nu mi se vor ruina ca altele. Am nostalgie si dor pentru trecutul mai concret decat prezentul pentru care nu am nimic. Traiesc fiecare moment fiind eu si ma separ de lume atunci cand ma simt iubita si protejata. Poate mi-e dor de el, de noi, de acele momente unice si de neuitat, de imbratisarile lui tandre prin care imi arata iubirea, de saruturile atat de dulci….

Imi e liniste in suflet, imi e fericire si nostalgie, imi e dor si bucurie, imi e vara chiar daca isi ia ramas bun, imi e toamna, imi e speranta si incredere, imi sunt dorinte si vise, imi sunt dezamagiri si regrete, imi sunt amintiri, imi sunt cuvinte, imi sunt rani, imi sunt oameni si melodii, imi sunt povesti, imi sunt locuri si momente, imi sunt trairi, imi sunt intrebari si raspunsuri, imi e timp, imi e trecut si prezent, imi sunt alegeri si  lupte,  imi sunt emotii, imi sunt revederi si despartiri, imi sunt atat de multe…

 

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 433 other followers