Privire de copil

Cartea vieţii se citeşte lângă lampa amintirilor.

Acasa- drumul catre mine

Acasa este locul pe care il voi purta in suflet mereu, oriunde as pleca in lume.

Acasa este zambetul tatalui si imbratisarea mamei, este copilaria mea, o copilarie nesfarsita.

Acasa sunt zambetele bunicilor pline de dragoste si duiosie, brazdate de griji, de dureri, de timp si de amintiri.

Acasa sunt chipurile oamenilor dragi alaturi de care am crescut, am cazut si mi-am julit genuchii la jocurile simple, ale caror semne le port cu mandrie astazi.

Acasa am invatat cele mai importante lectii, pentru ca am avut cei mai buni profesori.

Acasa mi-am dobandit principii dupa care ma ghidez azi.

Acasa, in curtea parintilor am vazut primul rasarit si primul apus de soare, am vazut albastrul cerului asa cum nu l-am mai  vazut vreodata pe alta bucata de pamant.

Acasa este drumul catre mine, catre sufletul celor dragi.

Acasa imi sunt amintirile cele mai frumoase, emotiile ce mi-au cutremurat intreaga fiinta la momentele respective, dorintele si visele pe care mi le-am cladit inca de mica.

Fiecare amintire are un parfum. Parfumul prieteniei cu ea. Parfumul copilariei, al zambetelor si al imbratisarilor, al primei iubiri. Parfumul oracolelor si jurnalelor. Parfumul marii, al scoicilor, al valurile. Parfumul primelor zile de scoala, al primului stilou cu care am conturat pe foi albe primele litere. Parfumul primului examen, al primei petreceri de la care am ajuns acasa dimineata la 7. Parfumul primei activitati de voluntariat. Parfumul primelor zile din viata de liceu si al multimii de amintiri impachetate frumos pana acum.

Acasa este simplu acasa, locul cel mai drag din lume unde linistea ma inconjoara la fiecare pas.

Acasa este fericirea. 

 

Leapșă. Singurul blog pe care l-aș citi o viață întreagă

De aproape doi ani de cand sunt in blogosfera, am tot sperat sa fiu nominalizata la o leapsa. Dupa indelungi asteptari, uite ca a venit momentul. Sarcasticul (caruia ii multumesc ca mi-a indeplinit o dorinta) ma invita sa raspund provocarii lui de a participa la propria-i leapsa. Leapsaluisarcasticul consta in alegerea unui blog pe care l-as citi o viata intreaga.

Sunt bloguri pe care le citesc mereu cu drag, cu emotie si nu de putine ori cu lacrimi in ochi. Bloguri care prin scrierile lor ating mereu o coarda sensibila a sufletului meu. Sunt momente cand nu pot sa scriu pentru ca gandurile si amintirile nu ma lasa sa o fac. Atunci, citesc blogurile oamenilor frumosi pentru ca in cuvintele lor ma regasesc. Sa fie oare  vladilie.ro, fiindimagine, missy sparrow, potecidedor, jurnaldezi, intrenoaptesizi(mama Dariei), illusion, ralucamarcu, momenteinviata, dssmile , blogul pe care l-as citi o viata intreaga?

Sincer, imi este foarte greu sa aleg. Fiecare blog din cele pe care le citesc, este un jurnal. Un jurnal ce poarta cu el trairile, gandurile, durerile, bucuriile si amintirile unor oameni. Oameni ce se deosebesc de altii prin felul lor de a fi, de a face lucrurile si de a privi viata. Dar pentru a respecta regulile lui Octavian, trebuie sa aleg. Daca am intrat in hora, joc pana la capat!

Blogul pe care l-as citi o viata intrega este blogul lui Vlad, un om iubitor de frumos si de adevar, de natura, de oameni si de viata, pasionat de calculatoare. Un om ce simte pe rand fiecare zi. Un blog scris cu multe amintiri ce se impletesc atat de frumos cu literele si cu pasiunea.

Pentru voi cum arata blogul pe care l-ati citi toata viata? Daca scrieti un articol pe tema asta si in el adaugati link catre blogul lui Sarcasticu, iar apoi distribuiti articolul pe Facebook folosind hashtag-ul #LeapsaLuiSarcasticu, puteti castiga ceva! Sau puteti raspunde acestei provocari doar pentru amuzament, oricine poate sa preia aceasta leapsa!

Provoc mai departe pe: FloriRaduRalucaMarcu DianaPersu.

Utilitatea scrierii unui jurnal in adolescenta

Jurnalul este o forma de rezistenta in lupta cu timpul. Inchide in el experiente si imortalizeaza starile interioare prin care trece un om in confruntare cu micile drame si bucurii ale existentei de zi cu zi. Orice varsta este importanta, pentru ca viata ofera mereu noi si noi ocazii care merita inchise in noi si in jurnalele noastre. Daca ar fi sa caut un motiv pentru care adolescenta este mai compatibila cu ideea de a tine un jurnal, este pentru ca traiesti totul mai intens, pentru ca viata interioara este mai densa si mai creativa ca oricand altcandva.

Pe de o parte, adolescenta te face, pentru prima data, sa simti ca traiesti cu adevarat si ca lumea e a ta. Ca din clipa in clipa  se va intampla ceva minunat si nu e decat o chestiune de timp ca tu sa devii cel mai important om. De aceea trebuie sa tii un jurnal si sa il pui bine, pentru clipele in care viata grozava la care visai ar putea sa nu ti se mai para la fel. Jurnalul unui adolescent inchide in el un tezaur de optimism, care poate sa alimenteze mai tarziu energia omului care va deveni. Confruntarea cu visele adolescentei ar trebui sa ne dea curajul de a merge mai departe, cu orice pret.

Pe de alta parte,  jurnalul adolescentei, poate inspira literatura sau macar romanul propriei vieti. Consemnarile din jurnal ajung sa il intrige, peste ani, chiar si pe cel care le-a trait, oferindu-i o imagine distorsionata a propriului eu, in care el insusi nu se recunoaste uneori.

In concluzie, este important sa iti imortalizezi experietenele, sa scrii romanul propriei vieti si o sa o faci la timpul potrivit, cand viata este inca generoasa. Rasfoirea jurnalului adolescentei este mereu surprinzatoare pentru ca ofera iar si iar ocazia sa retraiesti un de trecut demult lasat in urma.

,,Jurnalul, spațiul în care amintirea este vie, scrisă în clipa trăirii, când sentimentele năvalnice fugeau înaintea literelor, fără ca cerneala să aibă vreo șansă să le ajungă din urmă.

Parolat: Semn de suflet

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Fara lectura, suntem mai saraci in vise

Traim in zile in care din nefericire, oamenii si in special tinerii nu mai citesc. Li se pare inutil si o pierdere de timp sa mai citeasca, atat timp cat informatiile dorite se afla la un click distanta de ei. Uita ca filele inocente ale cartilor ascund povesti si lectii de viata ce le-ar putea fi de folos.

In opinia mea, lectura ajuta in dezvoltare personala, educare si formare a tinerilor. Majoritatea adolescentilor nu mai citesc. Prefera sa-si piarda ore intregi in fata calculatorelor decat sa deschida o carte si sa o citeasca. Realitatea este dureroasa. Copii care nu citesc nu au imaginatie, nu stiu sa se exprime corect si coerent, nu cunosc sensul cuvintelor. In biblioteci cartile zac in uitare prafuite de timp, deoarece din ce in ce mai putini elevi calca pragul salilor de lectura.

Au fost carti ce mi s-au lipit de suflet pur si simplu. Fiecare carte citita a fost un plus la dezvoltarea mea. Nu de putine ori am gasit in literatura: bucurie, emotie, frumusete, suferinta si personaje ce m-au ajutat sa ma formez si m-au facut sa ma gandesc cu mare placere la ele si sa le admir caracterele puternice si pline de adevar despre viata.

Pasiunea pentru literatura vine in primul rand din suflet si din dorinta de cunoastere, deoarece literatura in sine inseamna cunoastere. A fi pasionat de literatura inseamna a alege o carte buna si a petrece putin din timpul liber citind cateva pagini. Literatura este rodul imaginatiei.

Lectura este cea care te poate face sa evadezi din absurdul cotidian, monoton, mediocru, sa visezi, sa fii in ,, lupta cu inertia”, sa ai atitudine, sa fii puternic si tolerant cu cei care sunt diferiti de tine, sa ai curajul sa te impotrivesti unei lumi ( superficiale), sa respingi valori, sa fii permanent in cautarea propriului drum, a propriei voci interioare dupa ce ti-ai pierdut idealul sau ai trait mici/mari dezamagiri.

Lectura poate trezi in noi sentimente si stari- curaj, energie, emotie, dorinte- de a ne revolta impotiva raului, de a nu putea mintii niciodata si a nu putea indura sa fii mintit de altii, de a nu accepta falsul, de a fi solidari cu oamenii aflati in suferinta, de a uri nedreptatea.

Am ras cu personajele lui Caragiale, am plans cu noduri alaturi de Micul print care m-a invatat sa raman mereu in paradisul copilariei, am visat cu Otilia lui Calinescu, m-am bucurat de fiecare zi alaturi de Oscar, am pornit in calatorii cu eroii lui J.VERNE si mi-am facut propria lume plina de emotie, bucurie, curaj, aventura…
Vino si tu, inscrie-te la concursul ,, Ai carte, ai parte”.
Unde e carte, e viata! 

Chestionarul lui Proust

1. Principala mea trasatura:

Sensibila, visatoare si mereu departe de lume.

2. Calitatea pe care doresc sa o intalnesc la un barbat:

Sinceritate, demnitate si eleganta.

3. Calitatea pe care doresc sa o intalnesc la o femeie:   

Feminitate si naturalete.

4. Ce pretuiesc mai mult la prietenii mei:  

Nu-s multi, ii numar pe degete, dar sunt tot timpul acolo.

5. Principalul meu defect: 

Sensibilitatea, la care lucrez.

6. Indeletnicirea mea preferata:

Scrisul

7. Fericirea pe care mi-o visez:

O familie fericita.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire:

Azi poti fi cel mai fericit om de pe Pamant, convins ca ai totul si ca traiesti o viata perfect de frumoasa. Esti sigur pe viitorul tau, pe visele si pe oamenii de langa tine. Dar o singura clipa iti poate prabusi intreg universul.

9. Locul unde as vrea sa traiesc:

O cabana pe malul unui lac.

10. Culoarea mea preferata:

Culoarea boltei ceresti.

11. Floarea care-mi place:

Trandafirul.

12. Pasarea mea preferata:

Porumbelul.

13. Prozatorii mei preferati:

Octavian Paler, Marin Preda.

14. Poetii mei preferati:

Mihai Eminescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Nichita Stanescu.

15. Eroii mei preferati din literatura:

Pietro Gralla.

16. Eroinele mele preferate din literatura:

Maitreyi.

17. Compozitorii mei preferati:

James Blunt, Celline Dion, Enrique Englesias, Pablo Alboran.

18. Pictorii mei preferati:

Leonardo da Vinci.

19: Eroii mei preferati din realitate:

Mama mea.

20. Ce urasc cel mai mult: 

Minciuna.

21. Calitatea pe care as vrea sa o am din nastere:

Pasiunea pentru dans.

22. Cum as vrea sa mor:

Batrana si linistita. :)

23Greselile ce-mi inspira cea mai mare indulgenta:

Iert tot, dar nu uit nimic.

24. Deviza mea:

Merg incet, dar sigur!

Fila de jurnal

                                                                 Amintirile ma leaga tot mai mult de oamenii si de locurile dragi…

As retrai cu drag fiecare moment din viata mea daca s-ar putea.  As retrai momentele cand ii zambeam, iar apoi ma ascundeam timida in bratele lui.  As retrai momentele cand priveam cerul liber stand intinsa pe iarba, pierzandu-ma in linistea vreunei nopti de vara, ascultandu-mi gandurile si scriindu-le in caietul vechi de mult uitat pe noptiera.

As retrai momentele cand ma jucam cu prietena mea jocurile stiute doar de noi. Plecam de acasa dimineata devreme si ne intoarcem la apusul soarelui. Aveam planuri si visuri marete, ne doream sa cucerim lumea impreuna, calatorind mana in mana.

Eram copile, eram naive.  12 ani am fost alaturi una de cealalta. 12 ani care oricum ar fi, ne-au format si ne-au definit ca oameni, cel putin pe mine. Am scris mult despre ea si probabil o voi face in continuare in momentele mele de liniste.

Nu regret nimic. Nici macar faptul ca am pierdut-o. Pentru ca eu spre deosebire de altii, am avut alaturi un om sincer, cald si un suflet minunat. Tot ce ma leaga acum de ea, sunt lucruri care s-au intamplat atunci cand inocenta lasa inima deschisa.

,, Sunt oameni dragi de care mă leg mereu prin momente bune și pe care îi iubesc în ciuda faptului că știu că n-o să dureze prezența lor la infinit. Și ce dacă? Ăsta-s eu, copilul care încă mai crede în miracole și în prietenie zdravănă. Ei au fost oamenii de care m-am prins cu pofta aceea maximă a copilului ademenit de-o înghețată în jumătatea verii.

Derulez caseta vieții și cred c-am stricat-o de câte ori am privit-o înainte și înapoi. Și nu știu unde se vor duce oamenii ăștia pe care i-am iubit cu atâta suflet, oamenii de la care mai am un lucru rătăcit prin casă, o poză sau o amintire fericită. Oare o să-și amintească de mine?

Aș vrea să opresc oamenii și să stăm neclintiți într-un moment în care să ne fie doar bine. Aș vrea să merg acolo unde se păstrează amintirile și sentimentele și să caut fără oprire oamenii dragi mie. Vreau multe, dar viața asta are o limită totuși. De pierdut, pierdem totul. Cel mai mult contează modul în care păstrăm și ne amintim acele clipe. “

Au fost zambete ametitoare, au fost lacrimi, au fost povesti de seara tarziu pana dimineata devreme, au fost lectii de viata, au fost emotii si ganduri. Mi-a fost liniste in suflet. Au fost momente perfecte ce au venit ca o ploaie calda de vara peste sufletul meu.

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,610 other followers