Dincolo de cortină

Că viaţa e dulce’ amară, o ştim cu toţii sau cel puţin ar trebui. Dar că viaţa-i frumoasă, nebun de frumoasă, o ştiu puţini, doar aceia care au suferit prea mult. Nimeni nu alege să fie bolnav, să sufere.

Autoarea jurnalului neterminat ,, Simplu, Daria ” s-a nascut  a-9-a zi a lunii iulie în vara anului 1989 la Drobeta-Turnu Severin. Urmatoarea vară, tatăl Dariei pleca pentru totdeauna în Orion, constelația pe care Daria avea sa o iubească atât. Pasiunea ei cea mai mare a fost astronomia. La şase ani a început să citească volumul ,, Astronomie şi spaţiu” pe care îl primise cadou de la mama ei. Şi-a dorit să devină astronom la NASA, dar diagnosticul de cancer a spulberat acest vis.

S-a suit pe catargurile verii şi-a strigat cu putere şi iubire: ”Vreau să trăiesc!” Mai târziu şi-a dorit să devină psiholog oncolog, considerând că psihologul este medicul sufletului. A fost şefă de promoție a Colegiului Naţional ,,Andrei Şaguna”, cât şi a Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii ,,Transilvania” din Braşov.

Daria, a iubit atât de mult lumea asta. Iubea culorile, muzica, oamenii şi viaţa aşa cum era. Considera că trebuie să plătească un preţ pentri drumuseţea pe care o găsea pretutindeni. Un preţ prea mare!

Jurnalul neterminat este despre viaţă şi oameni. Despre cum Daria a luptat cu boala în tăcere, clipă de clipă, până la ultima. O luptă..câştigată în ceruri. Pe Daria timpul n-o fugărea. Trăia zi după zi ca şi cum ar fi fost ultima. Umbla pe un drum nevăzut al vieţii. Nimeni nu a văzut, nimeni nu a ştiut ce a fost dincolo de cortină, doar ele!
O port pe Daria în partea de sus a inimii!


Despre oameni si viata

Pe 29 august 2013, sufletul meu a inceput sa se vada altfel, iar viata mea sa se scrie diferit. Blogul mi-a dechis orizonturi noi, m-a facut sa visez, m-a incurajat cand mi-a fost greu, mi-a adus oameni care mi s-au asezat frumos in suflet si mi-a spus mereu ca va fi bine.

Deschid acum cateva albume cu poze mai vechi si revad chipuri dragi, imi aduc aminte de momente senine, redescopar meleagurile copilariei, povestile, principiile, prieteniile, schimbarile, dezamagirile, locurile, lucrurile, alegerile, momentetele de tandrete, lectiile pe care viata a tinut neaparat sa mi le ofere, serile de vara, momentele in care am scris si am citit, cele in care mi-am implinit visele, apusurile de august, zilele cu lacrimi, zilele cu zambete.

Recitesc articole din trecut si toate paginile sunt pline de tristete. Le-as sterge acum privind cu alti ochi aceleasi zile. Dar vreau sa ramana ca martor tacut al momentelor prin care am trecut. Sunt parte din mine. Acum, scrisul mi-e senin si de-un albastru cuceritor. Fericirea se aseaza frumos printre cuvinte si lucruri pe care le fac cu drag.

In esenta despre asta e viata. Despre fericire si tristete, despre copilarie si adolescenta, despre zambete si lacrimi, despre suflete pereche si timp, despre inceputuri si sfarsituri, despre oameni care vin si pleaca, nevazuti sau cu o ultima strangere de mana ori imbratisare, despre priviri peste umar si clipe de tacere urmate de ramas-uri bune.


Cand locurile dragi ma cheama

Ma duc. Daca nu vine muntele la mine, ma duc eu la munte.

Tot plecata si tot cu gandul acolo. Acum, melodiile de la radio, gandurile si amintirile ma duc spre locurile mele de suflet. Peste putin timp voi fi din acolo cu oamenii mei dragi care ma asteapta de atatia ani! Sunt nerabdatoare sa-i strang in brate, sa le spun ca-i iubesc, sa ma regasesc, sa revad Lotrul, parcul, piata, magazinele.

Drumul care ma duce intr-acolo zboara pe Valea Oltului.  Obiectivele turistice sunt de apreciat si merita vazute. Defileul Oltului, isi incepe calatoria la Turnu Rosu si ne poarta spre Cozia, un drum frumos, unde, nu de putine ori, peisajele trebuie admirate mergand pe jos, nu din masina. Prima atractie pe care o intalnim pe Defileul Oltului este judetul Valcea, care beneficiaza de aproape toate formele majore de relief: munti, dealuri subcarpatice, podis si lunci cu aspect de campie, intregite de defileele Oltului si Lotrului. Tot in Valcea, se afla Tara Lovistei, una din cele mai mari depresiuni intramontane din judet, situata intre masivele de munti.

In continuare, Defileul Oltului isi continua drumul.  Dupa ce treceti de manastirea Cozia si va indreptati spre orasul Brezoi, veti ajunge la cea mai frumoasa parte a Defileului Oltului: aici, soseaua este construita deasupra lacului de acumulare format de barajul de pe raul Olt, iar privelistea este unica. In unele portiuni, veti avea impresia ca apa limpede este cea care tine masina la suprafata, iar in alte locuri, stancile abrupte se imbina impresionant cu soseaua.

Odata ajunsi in orasul Brezoi, puteti face un popas in campusul special amenajat pentru turisti. In apropiere de oras, se afla comuna Caieni, unde puteti admira ruinele castrului roman Pontus Vetus. Urmatorul punct important de pe Defileul Oltului este comuna Turnu Rosu. Aproape de iesirea din Defileul Oltului se afla statiunile balneoclimaterice Calimanesti si Caciulata.

Romania e frumoasa!

33

d7743a77f415043322de47c9a8069a9d

download


Leapsa

Georgiana Mihaila ma provoaca la o leapsa si ii multumesc pentru nominalizare. A 2-a de cand sunt in blogosfera. Ce ma bucur!

  • Raspunde la cele 11 intrebari adresate de cel care te-a numit;
  • Nominalizeaza si tu alti 11 bloggeri pe care ii apreciezi, dar care au sub 500 de urmaritori(nu poti numi bloggerul care te-a nominalizat pe tine);
  • Formuleaza alte 11 intrebari pentru cei nominalizati de tine.

blogganstein.wordpress.com-liebster-award

Raspunsuri la intrebari:

1. Ultima carte citită. Cum fu?

Ultima carte citita a fost ,,Pe aripile vantului”. A fost frumoasa, o recomand!

2. Citatul preferat. (Asta chiar îmi place.)

Calatoresc prin timp, prin inimi si amintiri.

3. De ce blog? De cât timp?

Pentru ca este un mod prin care imi pot exprima sentimentele. Peste putin timp se fac 2 ani, ce repede au trecut!

4. Locul preferat din univers.

Acasa.

5. Care este ultima publicație pe care ai cumpărat-o (revistă, ziar)? Când?

O revista, nu mai stiu cand.

6. Ce site urmărești constant?

Site-urile bloggerilor pe care ii citesc.

7. Preferi să te uiți la un film sau optezi pentru un serial? (Ultimul film vizionat vs. serial preferat)

Prefer sa vizionez un film.

8. Mai ții minte care a fost primul tău id de mess? :)))

Nu mai stiu.

9. Trei însușiri ale blogului ideal. (În viziunea voastră)

Cat mai original.

10. Produsul cosmetic preferat. :mrgreen:

Fondul de ten Pure Light de la Yves rocher.

11. Câine sau pisică? (Fără resentimente!) :)) – Fie! Orice alt animal, la alegere. Dar ziceți și de ce. Că așa… Poți spune vulpe argintie de coteț, dar vreau să aflu motivul pentru care aia argintie și nu roșcată de pădure, de stepă. :))

Caine, pentru ca am si ai vazut ce frumoasa este. :D

Intrebarile mele: 

  1. De unde dorinta de a avea un blog si de cat timp scrii?
  2. Care este articolul in care ti-ai pus sufletul pe masa?
  3. Cat crezi ca o sa dureze pasiunea pentru scris?
  4. Preferi o carte, un film sau o iesire in natura?
  5. Cum te vezi peste 10 ani?
  6. Descrie-ti in 3 cuvinte cel mai bun prieten din copilarie.
  7. Crezi ca banii aduc fericirea?
  8. Care este locul tau de suflet si ce amintiri te leaga de el?
  9. De ce ai indemna oamenii sa-si faca un blog?
  10. Ai avut vreodata un jurnal?

Orice doreste sa preia leapsa, este liber sa o faca.

 


Si uite asa…

Au trecut cativa ani de cand nu am mai fost in locurile mele de suflet, de cand nu mi-am mai vazut oamenii dragi.

   Astazi ca si in alte zile, imi este dor. Imi doresc din tot sufletul sa ajung acolo curand. Ma leaga atat de multe amintiri de Valea Oltului, cele mai frumoase, cele ale copilariei. Ma trage sufletul intr-acolo pentru ca am trait cat parca pentru doua vieti.

Imi este dor sa stau pe malul Lotrului, sa respir aerul curat, sa ma pierd in frumusetea din jur si sa uit sa ma intorc acasa. Imi este dor de balconul de la care am privit intreg orasul, de parcul in care m-am jucat atatia ani, de izvorul la care mi-am udat picioarele in zilele calduroase de vara. Imi este dor de cabana de peste Lotrude podul de lemn ce o despartea de oras si pe care-l traversam alergand de fiecare data, stiind ca acolo ma asteapta cineva. Era catelul pe care l-am iubit cu atata suflet. Il port si astazi in amintiri.

Oamenii dragi pe care-i am acolo, ma asteapta si ei. Ii gasesc la fel de aproape de sufletul meu. Lipsa lor se simte la fiecare adiere rece de vant si la fiecare picatura de ploaie. As vrea sa fie prezenti mai mult timp in viata mea. Imi e dor. Imi e asa de dor! 

Si uite asa…ma cuprinde nostalgia si as vrea sa fiu din nou acolo cu ei, sa-i strang in brate la fel ca ultima data si sa le spun ca-i iubesc. O sa fie bine, imi zic. Am ajuns sa cred atat de mult in acest ,,va fi bine”.  De ce naiba nu stiu. Ca-s naiva si la fel de usor ajung sa cred si-n oameni. Asa cum dezamagirile vin in cea mai mare parte de la oameni, asa vin si salvarile, tot de la ei.

Ma chinui sa invat ca oamenii vin si pleaca. Mi-e greu sa accept. Este o lectie prea dura la care raman mereu in urma. Uneori lasa urme adanci, nevindecabile, alteori, doar o unda de parfum… suav, de regret a celor ce-ar fi putut sa fie si n-au fost, sau a celor ce-au fost si puteau sa nu fie.

Imi ramane muntele.


Scrisoare pentru mine

 Stateam zilele acestea si ma gandeam la cat de repede au trecut anii. Ieri eram copil si ma plimbam cu bicicleta, alergam de colo-colo, ma bucuram de orice, visam, faceam tot ce-mi poftea inima si nu-mi pasa ca trece timpul sau ca adultii au probleme. Am avut o lume doar a mea, una frumoasa, plina de naivitate si puritate.

Am fost un copil fericit si am avut o copilarie minunata. Ce a facut-o sa fie asa? In primul rand oamenii pe care i-am avut alaturi in toti acesti ani. In al doilea rand locurile dragi prin care mi-am purtat pasii copilariei, acum si pe cei ai adolescentei. In al treilea rand momentele pe care le-am trait.

????????????????????????????????????

Nu regret nimic. Nici lacrimile, nici zambetele, nici situatile stanjenitoare, nici intamplarile si sentimentele, nici faptul ca uneori am fost acolo si n-am fost aici…nici oamenii.

In toti acesti ani, am reusit sa fac tot ce mi-am dorit. Acum, cand o noua etapa din viata mea este gata sa inceapa, ma cuprinde putin nostalgia. Dacă mai deschid şnişte albume cu poze din trecut chiar mă opresc şi mai am tresăriri de a zâmbi din când în când. 

Nu știu unde se vor duce oamenii ăștia pe care i-am iubit cu atâta suflet, oamenii de la care mai am un lucru rătăcit prin casă, o poză sau o amintire fericită. Aș vrea să opresc oamenii și să stăm neclintiți într-un moment în care să ne fie doar bine. Aș vrea să merg acolo unde se păstrează amintirile și sentimentele și să caut fără oprire oamenii dragi mie.

Sunt lucruri care mi-as fi dorit sa se intample mai tarziu ca sa le inteleg cu mintea de pe urma si sa le pot aprecia cum se cuvine. Pentru mine am cateva ganduri: sa pastrez in suflet copilaria frumoasa care ma va face un om mai bun, sa fiu mai fericita, sa am succes in tot ceea ce-mi propun, sa raman din anumite puncte de vedere cel putin la fel, sa fiu o prietena buna, sa gasesc mereu puterea de a trece peste hopurile vietii. Sa citesc, sa scriu, sa visez si sa zambesc mai mult. Sa ma bucur de viata, de frumusetea ei si de libertate. Sa privesc mai des cerul. Sa vad intr-un final adevaratele valori din viata mea si sa le apreciez mai mult. 

18 dorinte, 18 vise, 18 ganduri, 18 lucruri pozitive, 18 oameni frumosi, 18 lectii de viata, 18 amintiri de neuitat, 18 lacrimi de fericire,  18 cuvinte si inca 18 ani de blogging.


Candva…a fost doar a noastra

Copilaria, perioada cea mai frumoasa, a fost traita si simtita altfel din momentul in care ea a intrat in viata mea. A luat soarele si mi l-a pus in suflet. M-a atins si nu am mai fost niciodata la fel.

Avea soare in privire si-mi topea sufletul cu zambetul cald si plin de inocenta. Ma innebunea cu pofta ei de viata. Era frumoasa, naturala, calda, sincera si feminina. O vedeam cu ochii sufletului. Daca n-as fi cunoscut-o, viata mea acum nu ar fi fost la fel. A fost gardian al gandurilor, al zambetelor, al lacrimilor si al sufletului meu, timp de 12 ani.

Am facut cu ea lucruri ce mi-au adus fericire, am facut si destul de multe prostii, i-am vorbit despre oameni si viata, am cautat in permanenta sa am grija de ea, am vizitat impreuna cele mai frumoase locuri. A fost tot timpul sursa mea secreta de inspiratie.

Daca-s avea ocazia sa mai fiu din nou copilul care alerga descult pe iarba plina de roua, tinandu-si de mana cea mai buna prietena, zambind si sarind in sus de fericire, as face-o fara sa stau pe ganduri. As cere din trecut clipele cu ea, macar putine din tot ce am trait.

Nu o sa uit vreodata locul in care ne-am zgariat talpile in spinii imasului, unde ne-am zdrelit genunchii la jocurile simple, dar care ne erau atat de dragi…locul in care am descoperit prima stea…nicaieri nu voi gasi un cer mai senin si mai inalt ca cerul copilariei mele. Acel loc, va fi mereu, motivul meu de fericire.

Timpul, viata si oamenii ne-au despartit. Am avut-o, i-am avut sufletul in palme sufland puf de papadie peste el. Am plecat zambindu-ne, privind peste umar la privelistile nebun de frumoase. Am lasat viata sa completeze restul.

Copilaria, a fost doar a noastra. Sunt fericita ca a fost ea cea cu care am trait toate acele lucruri si momente minunate. Mi-a lasat amintiri in pumni, in gand si-n inima. Le pastrez in poze, in cuvinte si in partea stanga de sus a pieptului. De acolo nu mi le poate lua nimeni, niciodata.

Pentru ea, oriunde ar fi.


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 1,985 de alți urmăritori