Fel si fel de oameni

Ma gandeam la oamenii care nu mai fac parte din viata mea, dar  pe care ii iubesc mereu. Ma gandeam la oamenii care m-au ranit candva, care m-au dezamagit, care mi-au lasat gustul amar al despartirilor.  La cei care mi-au promis ca vor fi langa mine cand voi avea nevoie, dar nu au fost. Ma gandeam la acei oameni pe care Dumnezeu mi i-a luat prea devreme si mai curg cateva lacrimi pe obraz.  Mi-am gasit mereu puterea de merge mai departe. O sa o gasesc si acum.

Ma gandeam la copilarie.  Copilaria pentru mine a insemnat inocenta si simplitate. Ma gandeam la perioada in care credeam cu naivitate in oameni. Imi puneam increderea in orice om pe care il cunoasteam si asa am ajuns sa fiu dezamagita de prea multe ori. Mi-am schimbat perceptille despre prietenie. Daca pana acum 3-4 ani credeam cu tarie in prieteni, departarea de ea, a facut ca eu sa ma schimb si sa nu mai vad in fiecare om un prieten. Usor usor, m-am axat pe principiul ca nu exista prieteni, ci doar momente de prietenie.

Au fost oameni dragi si speciali pentru sufletul meu. Au fost si oameni care m-au incurajat sa continui  sa scriu atunci cand vroiam sa renunt, care mi-au citit fiecare articol si s-au regasit. Au fost si sunt oameni care ma apreciaza cu adevarat!  Fiecare om care a facut parte din viata mea, a fost foarte special pentru mine. I-am iubit pe fiecare in felul meu, dar  i-am respectat egal. Fiecare om care a plecat m-a vazut cel putin odata plangand, tipand, batand cu pumnii in pereti, dar m-a vazut si spunand imi pare rau. Au fost oameni care mi-au sters lacrimile de dor si de singuratate.  Au fost oameni cu care am cele mai frumoase amintiri. Au fost oameni cu care am facut cele mai mari tampenii. Au fost care m-au invatat cele mai importante lectii de viata. Au fost oameni alaturi de care nu puteam fi trista. Au fost oameni cu care am plecat in excursii, oameni pe care i-am cunoscut in excursii. Au fost oameni cu care am impartit orice.  Au fost oameni cu care  am crescut impreuna, cu care m-am jucat, cu care am fredonat melodii si am dansat, cu care am ras si am plans,  cu care am avut cele mai albe nopti si cele mai negre zile, cu care m-am maturizat. Au fost oameni care mi-au devenit prieteni buni, iar cu timpul foarte buni.  Oameni carora nu le-am cerut niciodata nimic si totusi mi-au oferit totul.

Dar au intrat in viata mea si alti oameni, diferiti, oameni care m-au facut sa cred din nou in prietenie sincera si adevarata.  Au fost oameni care au stiut sa ma cunoasca, sa ma accepte asa cum sunt  si sa nu ma judece. Au avut rabdare sa imi castige increderea. Au luptat mult pentru a avea locurile pe care le au acum in viata mea. Mi-au vindecat rani cu iubirea lor, iar astazi mai sunt doar cicatrici.

Am gasit in tine un suflet pereche, un om cu principii asemanatoare cu ale mele, un cel mai bun prieten.  Am gasit refugiu pentru sufletul meu. IUBESC momentele cu tine.  Avem impreuna cele mai frumoase amintiri! Zambete, lacrimi, imbratisari, nopti nebune, responsabilitati, fericire, ganduri bune pe care ni le trimitem mereu, milioane de mesaje si apeluri la miezul noptii,  momente de dor, de singuratate, dar si de fericire, ca suntem unul langa altul, petreceri,  atatea clipe pe care am un dor nebuuuuuuuun sa le retraim din nou!

Toti acesti oameni poarta cu ei cate o particica din mine. Azi, nu vreau sa ma mai regasesc! Nu mai am nevoie de partile din mine pe care le-am lasat pe ici si pe colo. Am o viata la dispozitie ca sa devin altcineva, dar fara tine in ea! Am o viata la dispozitie ca sa las trecutul in spate, iar singurele lucruri care sa imi aminteasca de oamenii din el sunt amintirile. Amintiri, care vor fi uitate atunci cand inconstient altcineva imi va vindeca ranile sau ce a mai ramas din ele. Peste ani cand imi voi aminti de ce a fost, voi zambi.

Timpul va avea grija sa ia cu el si amintirile cu tine.

About Giorgiana Mihăescu

https://priviredecopil.wordpress.com/cunoaste-ma/ Vezi toate articolele lui Giorgiana Mihăescu

14 responses to “Fel si fel de oameni

  • Lavinia Humeniuc

    Ma regasesc in articolul tau…

    Apreciază

  • Ruxandra-Mirela Ionita

    Intotdeauna am fost de parere ca toate se intampla cu un scop si ca nimic nu este intamplator. De la fiecare om ai invatat ceva si fiecare etapa din viata ta a insemnat ceva. Amintirile raman acolo, dar la un moment dat vei invata sa le ascunzi si sa le scoti din coltul in care le inghesui, numai in momentele in care vei vrea sa mai respiri un fragement din viata ta de care iti este dor. Imi dau seama ca e dureros prin ce treci acum, dar iti doresc sa aduni toata puterea din tine si sa zambesti, pentru ca va fi bine!

    Apreciază

    • Georgiana Mihăescu

      Multumesc pentru toate cuvintele pe care mi le daruiesti si pentru felul in care doar tu sti sa le spui. Am observat ca de la un timp exact asta fac cu amintirile le ascund in fiecare coltisor din sufletul meu, dar cateodata imi e dor de ele si rascolesc in trecut. Acum cand imi amintesc de anumite etape si anumiti oameni din viata mea, zambesc.
      Intr-un final, stiu ca va fi bine si de aceea lacrimi nu mai curg.
      P.S: Si eu sunt de aceeasi parere cu tine, ca absolut nimic nu este intamplator si toate au un scop. Te imbratisez si iti trimit mii de pupici sa ajunga pana la Bucuresti. >:D<

      Apreciat de 1 persoană

  • illusion

    Foarte frumos articolul, l-am citit şi recitit😀 Şi cum mi-au mplăcut şi alte articole, ocupându-mă de rubrica Un Blogger pe Zi de pe eBloguri azi am scris despre tine, sper să îţi placă articolul: http://ebloguri.ro/un-blogger-pe-zi-georgiana-si-privirea-de-copil/

    Apreciază

  • eXIST

    Foarte frumos scris articolul. Imi place si ma determina sa ma gandesc la copilarie. Uneori cred ca ar trebui mai des sa ma intorc in trecut.

    Apreciat de 1 persoană

  • Un Blogger pe Zi : Georgina şi privirea de copil - eBloguri.ro

    […] plimbându-mă prin tărâmul blogosferic românesc, am poposit, la sugestia Andreei, pe blogul Georgianei – Privire de copil. Blogul (care în august va împlini un an) este unul pe gustul meu: scris cu pasiune şi […]

    Apreciază

  • Ochii Caprui Blog

    Am găsit rar de tot în paginile prăfuite ale caietului meu de amintiri, oameni care să mă motiveze cu adevărat în viață, însă fără să îmi ceară nimic în schimb. Ceilalți tot au cerut părți din mine ….contravaloarea a unei părți din fiecare. …! Eu nu am cerut nimic nimănui , decât dacă va găsi ceva bun în întunericul sumbru al ființei mele, să scoată la lumină pentru el…În schimb, oamenii care m-au motivat, m-au transformat încetul cu încetul, în oameni asemenea lor. Sunt onorat să îi port în sufletul meu….pentru ca am furat fără știrea lor, părțile lor bune. Suferința m-a învățat să nu am deplină încredere, decât în Dumnezeu. …dar să șterg lacrima celui care acum, în aceste momente, plânge cum am plâns și eu…Să îi redau speranța și tăria de a vedea partea plină a paharului, în pofida suferinței.
    Astăzi am descoperit încă un suflet ca acesta și mă bucur mult de tot că am ocazia să fac ce știu eu mai bine….; să redau speranțe. Nu îi cer nimic acestui suflet…decât ceea ce am cerut involuntar și celorlalți☺

    Apreciat de 1 persoană

    • Giorgiana Mihăescu

      Wow!
      Stii? Inainte sa te cunosc aveam nevoie de un astfel de prieten, de un suflet sincer in fata caruia sa mi-l pot deschide pe al meu, aveam nevoie de cineva care sa imi redea speranta, curajul de a merge mai departe si increderea unui viitor mai bun.
      Dar Dumnezeu imi arata ca mi-a luat oameni pentru a-mi trimite altii, mi-a luat o prietena pentru a-mi oferi altceva la schimb.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: