Noapte de vara

Subtil, frumosul m-a atras din nou.

A fost de ajuns un singur moment, un cuvant, o privire, o imbratisare si un zambet sincer, ca inima sa bata de nebuna, iar gandurile sa-mi danseze haotic in minte.  Simteam ca nicio distanta nu este prea mare pentru a fi alaturi de omul fara de care sufletul meu nu este complet.

Am plecat cu pasi repezi spre locul meu de liniste, pentru ca stia bine ca doar acolo ma simt eu.

Am stat ghemotita ca un copil mic,  intr-o pereche de brate calde si primitoare, atat de cunoscute corpului meu. Admiram cerul, stelele, luna plina care a facut ca nostalgia sa isi faca simtita prezenta si ascultam cantecul pasarilor.  Ma gandeam la acei ani frumosi ani din viata mea, la copilul din mine, la naivitatea cu care priveam lumea si la usurinta cu care spuneam: Nu-mi pasa! Ma gandeam trecut si la amintiri, iar atunci cand fac asta ma intristez, dar imi aminteam din cand in cand ca traiesc un prezent alaturi de cei mai frumosi oameni si priveam cu putina speranta spre viitor. Pentru ca asta m-a invatat cel mai important om din viata mea.  Sa privesc cu nostalgie catre trecut, cu incredere catre prezent si cu speranta catre viitor.🙂 Ma gandeam la acel iulie nebun in care inima a castigat pentru prima data in fata ratiunii.

Vroiam sa multumesc, dar simteam ca de data asta cuvintele ma parasisera. Intr-un final i-am multumit pentru fiecare zambet sincer pe care mi la oferit, pentru fiecare cuvant dulce cu care mi-a alinat usor durerea, pentru fiecarea lacrima care mi-a curs, pentru fiecare palma primita, pentru fiecare zi in mi-a bucurat sufletul, pentru ca  a fost neconditionat acolo undeva pentru mine. Mi-a spus: Nu-mi multumi acum. Timpul nostru nu a trecut.  Am bufnit in plans si ne-am stans tare in brate.

Eram atat departe….Atat cu gandul, cat si cu sufletul. Ma intorsesem la ,,vechea mea casa”. Acolo totul ramasese la fel. Nu schimbase nimic. Peretii sufletului erau la fel de albi cum i-am lasat atunci cand am plecat, usile erau larg deschise, era aerisit si mirosea a frumos, a proaspat,  a curat si a vara. Amintirile triste erau puse in cel mai din fund dulap al sufletului, iar cele frumoase erau aranjate in ordine. Pusese oamenii din prezent pe un piedestal, iar pe cei din trecut ii privea ca pe niste amintiri frumoase.  Pe jos stralucea inocenta si puritatea de copil. Totul era aranjat.

Se ducea o lupta grea in mine intre sentimente si ratiune.  Stia ca o sa plec si mi-a promis ca acea casa va ramane a mea, indiferent de cine ii va  mai trece pragul. Ca pot sa ma intorc oricand acolo sa imi iau doza de liniste si fericire. Cu un zambet tamp am spus: Mi-ai prooomis!Apoi am adaugat sa aiba grija pe cine pofteste  in ea, pentru ca nu multi stiu sa mearga desculti si pe varfuri, sa admire.

Mi-a zis ca sufletul  meu nu trebuie sa apartina nimanui, ca trebuie sa las ceva frumos in urma mea, dar nu bucati din sufletul meu.

A ramas sa ne plangem lacrimile in liniste.

 

 

 

About Giorgiana Mihăescu

https://priviredecopil.wordpress.com/cunoaste-ma/ Vezi toate articolele lui Giorgiana Mihăescu

One response to “Noapte de vara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: